Asumați-vă riscul de a dori un prieten!

“De-a lungul vieții mele, am avut o sumedenie de legături cu o sumedenie de oameni serioși. Mi-am petrecut multă vreme printre oamenii mari. I-am cunoscut foarte îndeaproape. Ceea ce nu mi-a îmbunătățit părerea despre ei.

Când întâlneam pe cineva care-mi părea mai dezghețat la minte, îl puneam la încercare cu ajutorul desenului meu numărul 1, de care niciodată nu m-am despărțit. Voiam să știu dacă avea o minte intr-adevăr pătrunzătoare. Numai că răspunsul era mereu același: "E o pălărie". Atunci eu nu-i mai pomeneam nici de șerpii boa, nici de pădurile virgine, nici de stele. Căutam sa fiu pe interesul lui. Stăteam cu el de vorba despre bridge, despre golf, despre politică si despre cravate. Iar el era incantat că făcuse cunoștința cu un om atât de așezat.

Așa am trăit eu, stingher, fără să am cu cine sta intr-adevăr de vorba.”

( Micul Print - Antoine de Saint - Exupery)

Deseori stau şi mă gândesc. Totul depinde numai de mine, de tine, de el şi ea, de noi, de voi, de ei şi de toți ceilalți. Drept mărturie că micul print a existat intr-adevăr stă şi în faptul că era o ființa încântătoare, că râdea şi că-şi dorea o oaie. Când cineva își dorește o oaie, e o mărturie că exista.

Dacă Omul îşi doreşte un prieten, ce înseamnă? Că există? Tu ce îţi doreşti?

Aşa sa fie!

Imaginează-ţi doua corpuri care se preling pe un rotund, alunecând până la nesfârşit, strigând in aer melancolie si tradiţie.

Este devreme, pasagerul trist, cu privirea-n zare încercând sa se alăture armoniei, să se integreze in peisaj este jucat de aglomeraţia din jurul lui care-i atrage atenţia iar in ochii lui citeşti; o zi frumoasa, un trup catifelat învelit in parfum de ţigara, cafeaua neagra care se scurge intr-o ceaşca favorita, frumos pictata, bine purtata de către degetele sale, iar şirul enumerației sa fie completa, razele de soare si energie vie. Poţi afirma chiar tu, ca ideea de fum de ţigara si cafeaua amară cu un strop de indiferenţă nu este un lucru chiar aşa de rău, nici dis de dimineaţa. Nu-i așa?

Se anunţa accelerat-ul obosit, frumos murdar in care se vor îmbarca urme grele care mai vor şi companie. Glasul persoanei din cabina de informaţii nu este tocmai una clara, se aude respiraţia grea si poţi desigur sa iţi si imaginezi cum frizura dumneaei nu a fost foarte bine aranjata. Dar oare de ce?

Sa vedem!

Poate fi o persoana cu vârsta înaintata care anunţa plecarea acestui tren deja din tinereţe, când îşi mai permitea sa tragă cu ochiul studenţilor frumoşi, bine aranjaţi de către mame, iar glasul ei concura cu pasările din jurul gări; Sau poate fi o persoana tânăra, care noaptea este modelul unui pictor, a cărui lucrări ajung la persoane mai in vârsta, redând momente de excitaţie si melancolie, iar ziua stă mohorâtă si sictirită punând zile deoparte in cartea de munca. Sa fie!

(Eşti in tren! Trecând peste hotarele tarii te apropii mai mult de locaţia de unde ai plecat odată, ai lăsat in urma ta tinereţea si copilăria naiva, mergând către aglomeraţie si neştiinţa. - Te apropii către locul natal, oameni schimbaţi, mai multe morminte, vieţi triste, case colorate, grădini in pragul dezmembrării; Eşti sau vrei sa pari romanticul care te întorci acasă, ducând cu tine bucurie si fericire, dar in loc ca acesta sa se întâmple, devii tulburat de liniştea din casa, de praful îmbibat pe pragul uşi si dansul păianjenului pensionat care se prelinge in umbra sobei puţin încordata. Muzicalitatea camerei reda sunetul paşilor, respiraţiei grele si scârțăitul parchetului iţi trezeşte cele mai banale întrebări. Ai vrea sa pleci si nu poţi, ai vrea sa stai dar nu şti cum, ai vrea sa plângi dar fără lacrimi, ai vrea sa urli, dar na-i pentru cine…)

- HEI!

Aceste gânduri nu fac parte din poveste; la tine acasă este frumos si cald, gradina înflorită, părinţii care stau in mijlocul porţi aşteptându-te cu cea mai mare căldura. Lumea aia iţi este cunoscută, prea puţin schimbată. Spre inserat, când clopotele bat si te cheamă la înviere, vezi filmul al trecutului bătrân, cum alergai pe ulița trăgând după tine scutecul legat de solduri, cum ai făcut prima declarație de dragoste sub Nuc la numai cinci ani, cum ai trântit carnetul de note când ai primit o nota mai puțin meritată, cum ai fost impresionat de marii scriitori in generală, cum la televizor ai urmărit enciclopedia, cum ai dat primul examen care se mai numea admitere, cum ai absolvit școala şi … iată-te, e sărbătoare.

Sărbătoarea învierii cu Un clopot şi un gând, Un suflet si o mângâiere, Un zâmbet şi o lumânare fac o primăvară si un Paște.

Multă dragoste.