Pentru pălărie

Neagră e noaptea si neagră eşti Tu adorabilă pufoasă, ţanţoşă de elegantă, care te apropii tiptil de gândurile-nalte şi baţi cuie în şabloanele trase, copleşind print prezenţă a ramuri galante. Te-mbeți din priviri şi dai tonul la pas: Tangoul răsună in camerele mari, cu luminile sterpe şi oglinzile-nclinate, te reflecţi prin raza colţului altar, chemând zmeii şi madonele la dans. Noaptea te bate şi te aşterne ceaţa, amurgul te trezeşte aplecându-te în zi, iar la veghe te-nfigi pe colţul unui pat, dezmierzând o divină!

Gând...

…şi te dezbrac pe tine ființă înaltă, de mare cuvânt şi dor ne-nsetat, mană cerească zdrobit de soare arzător, prin culmi abrupte lăsate-n uitare, cum iţi duci povara şi setea de amurg - criptele însemnate aşezate la picioare, cum iţi dansează morţii hora bătrânească şi suflete bătute de revolta iubitoare - dai tu nota sfârșitului gând. Am bătut la uşa cortului tău, cerşind ajutorul şi puterea cunoștinței, setea de nou şi palpabilul avânt. Ruga-mi e teroare descântecului tare şi pasul mi-e dovada nisipului cărunt…

Şi-mi văd visul cu ochii…

Deseori te găseam interesant, deseori mă tulbura doar gândul ca mă apropii de tine, ca te ating, ca te învelești in mintea mea si iei zborul tainei de departe, urlându-mi veșnica urâțenia a nopți. Pecetluiești pleoapele-n cuie si te distrezi duhnind a miere sălbatică de lut.

Aşterni bucata pânza de nisip, înconjurând de mare, te lași greoi pe umeri tari si aprinzi o pipă. Forma rea înconjurătoare, blestemat loc de închipuit, dans murdar deopotriva, lungă-i imaginea.

Şi te arăţi interesat de tot ceea ce se întâmplă, mergi cu mine-n gând şi-mi întinzi o mână; murdara îi loboda-n grădină, morţii fac dulceaţă de-nviere, iar clapele formațiilor funebre răsună a vuiet. E tare trist ca îmi exiști si te preocupi de mine! Lasă-mi mintea in liniştea nocturnă în umbra glasului amurg, tu cel care te numești VIS al dragului complot.