Gând...

…şi te dezbrac pe tine ființă înaltă, de mare cuvânt şi dor ne-nsetat, mană cerească zdrobit de soare arzător, prin culmi abrupte lăsate-n uitare, cum iţi duci povara şi setea de amurg - criptele însemnate aşezate la picioare, cum iţi dansează morţii hora bătrânească şi suflete bătute de revolta iubitoare - dai tu nota sfârșitului gând. Am bătut la uşa cortului tău, cerşind ajutorul şi puterea cunoștinței, setea de nou şi palpabilul avânt. Ruga-mi e teroare descântecului tare şi pasul mi-e dovada nisipului cărunt…