Thursday, October 01, 2009

Povestea elefantului în grădina moşului

DO, RE, Mi, FA, SO, LA, ŞI devine din ce în ce mai interesantă ideea de gradină cu perle - roşii zâmbitoare şi zdravene agățate pe muchia cozilor de fructiferi - aşa numitele versete. Dar ca povestea să cuprindă din tot dinadinsul ei fermecător acea idee plăcută şi demnă de iscălitură, mă întorc la începuturile acesteia.

  1. Intrând pe poarta raiului, pe a doua alee la dreapta, întâlnești o altă pată de potecă, care te duce direct la locul răsăritului de soare unde, străbate nemijlocit un elefant cu trompa trasă valea zânelor firave. Bucuria şi zâmbetul acestor fete îmbrăcate în haine de neant, redau lumina raiului şi totodată luciul stelelor de noapte, agăţate cu mare grijă pe pălăria purtată de secole adânci de către aşa numitului Domn.
  2. Astea fiind spuse, încearcă să te regăsească! Desigur, caută acele fructe mulse de păcate şi încearcă să recupereze momentele de luciditate stârpite de nebunul curţii regeşti. Face un pas ieşit din comun şi se miră faptul ca este Tangou. Atinge firele de păr cărunte, tremură nenumărate lacrimi de nobleţe şi dintr-o dată poc … furnica îl calcă-n picioare.
  3. Şi idea? … perle cu grădină de idea interesantă mai ce în ce din devine ŞI, LA, SO, FA, MI RE, DO ->reşte cineva să continue?