Podoabă

Sunt ca şi bolovanul aşezat în groapă

bolborosind din adâncuri a praştie fără puteri

ca şi materia scuipată din veninul tău decor cum nu te mai caut şi cum tu nu îmi mai oferi sandale, aşa caut praştia să te arunc, ca să m-arunci.

şi mă strecor în al tău negru buzunar - cândva petrecut cu sabie amară -

lăsând după mine mult privirea ta cea sacră...

şi cum nu te-am căutat şi nu te mai caut niciodată în privirea nocturnă şi fumurie de podoabă..

Sunt ca şi neatins vreodată ...

Sunt ca şi marmura de cruce înfiptă, dezghețată...