Pentru pălărie

Neagră e noaptea si neagră eşti Tu adorabilă pufoasă, ţanţoşă de elegantă, care te apropii tiptil de gândurile-nalte şi baţi cuie în şabloanele trase, copleşind print prezenţă a ramuri galante. Te-mbeți din priviri şi dai tonul la pas: Tangoul răsună in camerele mari, cu luminile sterpe şi oglinzile-nclinate, te reflecţi prin raza colţului altar, chemând zmeii şi madonele la dans. Noaptea te bate şi te aşterne ceaţa, amurgul te trezeşte aplecându-te în zi, iar la veghe te-nfigi pe colţul unui pat, dezmierzând o divină!

Gând...

…şi te dezbrac pe tine ființă înaltă, de mare cuvânt şi dor ne-nsetat, mană cerească zdrobit de soare arzător, prin culmi abrupte lăsate-n uitare, cum iţi duci povara şi setea de amurg - criptele însemnate aşezate la picioare, cum iţi dansează morţii hora bătrânească şi suflete bătute de revolta iubitoare - dai tu nota sfârșitului gând. Am bătut la uşa cortului tău, cerşind ajutorul şi puterea cunoștinței, setea de nou şi palpabilul avânt. Ruga-mi e teroare descântecului tare şi pasul mi-e dovada nisipului cărunt…

Şi-mi văd visul cu ochii…

Deseori te găseam interesant, deseori mă tulbura doar gândul ca mă apropii de tine, ca te ating, ca te învelești in mintea mea si iei zborul tainei de departe, urlându-mi veșnica urâțenia a nopți. Pecetluiești pleoapele-n cuie si te distrezi duhnind a miere sălbatică de lut.

Aşterni bucata pânza de nisip, înconjurând de mare, te lași greoi pe umeri tari si aprinzi o pipă. Forma rea înconjurătoare, blestemat loc de închipuit, dans murdar deopotriva, lungă-i imaginea.

Şi te arăţi interesat de tot ceea ce se întâmplă, mergi cu mine-n gând şi-mi întinzi o mână; murdara îi loboda-n grădină, morţii fac dulceaţă de-nviere, iar clapele formațiilor funebre răsună a vuiet. E tare trist ca îmi exiști si te preocupi de mine! Lasă-mi mintea in liniştea nocturnă în umbra glasului amurg, tu cel care te numești VIS al dragului complot.

Asumați-vă riscul de a dori un prieten!

“De-a lungul vieții mele, am avut o sumedenie de legături cu o sumedenie de oameni serioși. Mi-am petrecut multă vreme printre oamenii mari. I-am cunoscut foarte îndeaproape. Ceea ce nu mi-a îmbunătățit părerea despre ei.

Când întâlneam pe cineva care-mi părea mai dezghețat la minte, îl puneam la încercare cu ajutorul desenului meu numărul 1, de care niciodată nu m-am despărțit. Voiam să știu dacă avea o minte intr-adevăr pătrunzătoare. Numai că răspunsul era mereu același: "E o pălărie". Atunci eu nu-i mai pomeneam nici de șerpii boa, nici de pădurile virgine, nici de stele. Căutam sa fiu pe interesul lui. Stăteam cu el de vorba despre bridge, despre golf, despre politică si despre cravate. Iar el era incantat că făcuse cunoștința cu un om atât de așezat.

Așa am trăit eu, stingher, fără să am cu cine sta intr-adevăr de vorba.”

( Micul Print - Antoine de Saint - Exupery)

Deseori stau şi mă gândesc. Totul depinde numai de mine, de tine, de el şi ea, de noi, de voi, de ei şi de toți ceilalți. Drept mărturie că micul print a existat intr-adevăr stă şi în faptul că era o ființa încântătoare, că râdea şi că-şi dorea o oaie. Când cineva își dorește o oaie, e o mărturie că exista.

Dacă Omul îşi doreşte un prieten, ce înseamnă? Că există? Tu ce îţi doreşti?

Aşa sa fie!

Imaginează-ţi doua corpuri care se preling pe un rotund, alunecând până la nesfârşit, strigând in aer melancolie si tradiţie.

Este devreme, pasagerul trist, cu privirea-n zare încercând sa se alăture armoniei, să se integreze in peisaj este jucat de aglomeraţia din jurul lui care-i atrage atenţia iar in ochii lui citeşti; o zi frumoasa, un trup catifelat învelit in parfum de ţigara, cafeaua neagra care se scurge intr-o ceaşca favorita, frumos pictata, bine purtata de către degetele sale, iar şirul enumerației sa fie completa, razele de soare si energie vie. Poţi afirma chiar tu, ca ideea de fum de ţigara si cafeaua amară cu un strop de indiferenţă nu este un lucru chiar aşa de rău, nici dis de dimineaţa. Nu-i așa?

Se anunţa accelerat-ul obosit, frumos murdar in care se vor îmbarca urme grele care mai vor şi companie. Glasul persoanei din cabina de informaţii nu este tocmai una clara, se aude respiraţia grea si poţi desigur sa iţi si imaginezi cum frizura dumneaei nu a fost foarte bine aranjata. Dar oare de ce?

Sa vedem!

Poate fi o persoana cu vârsta înaintata care anunţa plecarea acestui tren deja din tinereţe, când îşi mai permitea sa tragă cu ochiul studenţilor frumoşi, bine aranjaţi de către mame, iar glasul ei concura cu pasările din jurul gări; Sau poate fi o persoana tânăra, care noaptea este modelul unui pictor, a cărui lucrări ajung la persoane mai in vârsta, redând momente de excitaţie si melancolie, iar ziua stă mohorâtă si sictirită punând zile deoparte in cartea de munca. Sa fie!

(Eşti in tren! Trecând peste hotarele tarii te apropii mai mult de locaţia de unde ai plecat odată, ai lăsat in urma ta tinereţea si copilăria naiva, mergând către aglomeraţie si neştiinţa. - Te apropii către locul natal, oameni schimbaţi, mai multe morminte, vieţi triste, case colorate, grădini in pragul dezmembrării; Eşti sau vrei sa pari romanticul care te întorci acasă, ducând cu tine bucurie si fericire, dar in loc ca acesta sa se întâmple, devii tulburat de liniştea din casa, de praful îmbibat pe pragul uşi si dansul păianjenului pensionat care se prelinge in umbra sobei puţin încordata. Muzicalitatea camerei reda sunetul paşilor, respiraţiei grele si scârțăitul parchetului iţi trezeşte cele mai banale întrebări. Ai vrea sa pleci si nu poţi, ai vrea sa stai dar nu şti cum, ai vrea sa plângi dar fără lacrimi, ai vrea sa urli, dar na-i pentru cine…)

- HEI!

Aceste gânduri nu fac parte din poveste; la tine acasă este frumos si cald, gradina înflorită, părinţii care stau in mijlocul porţi aşteptându-te cu cea mai mare căldura. Lumea aia iţi este cunoscută, prea puţin schimbată. Spre inserat, când clopotele bat si te cheamă la înviere, vezi filmul al trecutului bătrân, cum alergai pe ulița trăgând după tine scutecul legat de solduri, cum ai făcut prima declarație de dragoste sub Nuc la numai cinci ani, cum ai trântit carnetul de note când ai primit o nota mai puțin meritată, cum ai fost impresionat de marii scriitori in generală, cum la televizor ai urmărit enciclopedia, cum ai dat primul examen care se mai numea admitere, cum ai absolvit școala şi … iată-te, e sărbătoare.

Sărbătoarea învierii cu Un clopot şi un gând, Un suflet si o mângâiere, Un zâmbet şi o lumânare fac o primăvară si un Paște.

Multă dragoste.

Cu cocosul in curtea cui?

Undeva in zare, se arata o usoara dunga de lumina. Incerci sa iti imaginezi batranul ceas din turn care,  arata ca si cum e momentul ca decorul asezat si invelit in intuneric sa isi recapete formele.

Actul unu; Apar raze de lumina care se reflecta in mare, urmate de aparitia siluetelor din departare, identificarea acestora ca fiind munti si orase, iar in ultima parte a actului intai asezarea soarelui in decor. Trebuie insa sa iti imaginezi ca acesta a fost doar actul numarul unu.

Actul doi; Tot in zare se aude vuietul vantului batran, glasul naturii si rascoala animalelor, oamenilor, aparatelor.

(Si daca tot veni vorba de animale, sa povestim despre ... cocosi.

Ce stim noi despre aceste animale? Este foarte simplu; Se aude ca, cocosii sunt foarte destrabalati si foarte porniti sa cante in curti, pe langa garduri si de ce nu, stalpi. Isi identifica prietenii si prietenele in functie de starea lor. Uneori sunt foarte ciufuti, din cauza diminetii, alteori de exemplu sunt ca o floare care infloreste intr-o gradina mereu ingrijita. Ocupatia principala a acestor animale este sa curteze si sa iubeasca. Buuun!

Trecand peste descriere, imagineaza-ti ca in zilele noastre se aude din ce in ce mai mult despre purtatorii de cocosi; deseori vedem cate-o stire la televizor, citim diferite articole in diferite reviste si nu in ultimul rand pe pagini de internet, unde se dezbat N teme in legatura cu personajele purtatoare de cocosi. Trebuie stiut insa despre aceste personaje ca nu se diferentiaza cu nimic in mod special de oamenii obisnuiti doar ca cocosii, pe care ii au in dotare, sunt foarte porniti sa cante. Sa cante ce si unde? Pai orice le vine in minte si oriunde isi gasesc locul: in curte, langa gard, in diferite zone industriale, in gara, pe strada, la WC, ect. Desigur prezenta acestor animale in zonele amintite poate fi descrisa ca una dezgustatoare si tulburatoare.

Asa este! Poate nu este cel mai placut lucru sa te asezi la coada WC-ului public din gara, sa iti astepti randul sperand ca in cateva secunde stelele se vor alinia si momentul usurarii poate deveni unul memorabil, dar in loc sa se intample in acest moment, iti distrage atentia prezenta unui cocos din apropiere care canta in curtea cui?! Momentul este dezamagitor! N ganduri se zbat in capul tau, devii foarte iritat, jignit si violat. Nu iti ramane nimica decat sa te aduni si sa pleci, secventa cu alinierea s-a dus! Pacat!

Poate te intrebi in acel moment: cu ce tupeu, si de ce acolo, de ce atunci, si in curtea cui?)

Actul trei: Afara este din nou intuneric  si ploua, iar tie nu iti ramane decat sa iti ocupi locul in tren si sa te indrepti spre casa. 

Sfarsit