A Ta floare aşezată pe altar

…şi sunt a Ta floare aşezată pe altar, aducând parfumul mântuiri şi zâmbesc cu corona slăbiciuni către al tău Om. Mă aşezi în poala albului satin cu veşminte îndoliate şi strigi durerea zdrobitoare din vârful norilor albaştrii. Paşii îmi saltă dorinţa arzătoare de a trăi şi alerg cu a ta pomină uscată şi îmbătrânită între ai tăi lacomi, atingând natura şi cerșind cruzimea melodică a vălului nostalgic. Redau naşterea cruzimii pe o faţă nevinovată. Mă încinge durerea şi dintr-o dată scuip veninul roşu împletind a lui viaţă. Zdrobesc trupul săracului păcat cu crucea nemilostivă şi încoronez trupul gol cu ale lui veşminte…