când deoresc să-ţi fur puţin privirea te repezi şi te ascunzi în spatele ploapelor cărunte crezând că nu te văd şi că-ţi ating sufletul înecat în amarul nopţii cea de veghe însă ce nu ştii este că-ţi ofer înalţarea pe care alţii o aşteaptă de o veşnicie poate chiar mai mult de câteva secunde
dacă nu te-aş ştii încăpăţinat poate m-aş mira preţ de câteva momente dar pentru că te am în zare şi-n cunoştinţa înecată de iubire simt doar cum furnicăturile de sub piele se scurg pe sub glasul inimii tale bătrâne tremurând lauda dorului tinereţii pierdute
însă ce nu pot percepe e de ce-i atât de stearpă inima ta şi magistrala principală şi că de ce te laşi îndoctrinat cu zestre de bătrâni şi imagini cum vitele merg la iesle şi de papucii alergând în iarbă şi cum sufletul ţi-se zbate nedumerit în cameră căutând mereu gaura de scăpare în marea amară să-şi facă rău până la nesfărşit sfărşit
No comments:
Post a Comment