Revedere

lacrimi de brad,
izul naturii
şi şuietul din jur mă copleşeşte.

îmi ard tălpile, plătesc dările
de zece ani în mijlocul pădurii.
e mai mult decât preludiu,
mai mult decât o viaţă de câine
şi zdruncinat îmi întorc privirea
în a ta istorie de om.

zilele curg, oamenii aleargă
şi ce nu-mi dau eu seama
de ce şi unde sunt.

liniştea e hrana, sufletul e în extaz
şi cum nimeni nu mă îndrumă
mă opresc să zabovesc asupra unui gând.
verdele mă încântă, floarea mă copleşeşte
sânul naturii mă excită
iar pe tine te amân.