Ce se aşterne seara, a doua zi poate fi luat drept o cârpă isprăvită, trântită şi zguduită de o formă imensă, la care mai târziu se adaugă un gram de consimțământ paranormal. Şi iată o vorba care duce la geneză.
Se ia bărbatul şi se așează in dreapta femei - pe care o crease ziua de dinainte, iar astăzi ia locul unei ființe nemuritoare…
Se ia mărul, se spală, se mănâncă şi…
Nimic.
Este ziuă, este noapte, este taina de-mpăcare, ies copii, trec tractoare, se înaltă ziua mare, mintea-i iute, fapta-i bleagă şi…
Nimic.
Apele curg, natura-i dulce, munţii zac in larg de mare, capra-i albă, brânza-i dulce şi...
Nimic.
Nu putem afirma de fiecare dată că, capra vecinului este mereu la fel de frumoasă ca şi luna de pe cer…Vorba-i vorbă din bătrâni, dar creasta cocoşului este mai in frunce decât centrul oraşului… dar să continui ideea, deoarece
-se însoară bărbatul cu femeia! În gradina lor cea sacră, cu un scaun şi 1 dulap, o fereastră mititică, dă pe strada principală, înspre valea lui Arcan. Myster şi Secretu, fii soților din casă, pleacă înspre Cireaşa-Lupului să ciocnească pofta-n cui. Ajungând în codrul mare, o zăresc pe ea mulgând-o tare, trăgând continuu coada caprei, şi
Nimic…
tare asta cu si nimic...poate e ceva sens profund la ea..dar in prima faza eu am perceput partea amuzanta...
ReplyDeleterevin cu comentarii daca reusesc sa mai deslusesc din intelesurile ascunse :P
Atunci te aştept!
ReplyDelete