Trecând peste ploaia dimineţii,
sorbind cafeaua cea amară,
te văd prin prisma stelelor adânci
ducându-ţi fulgii de neant,
iar ochii îţi tânjesc amarul
privind spre ziua de apoi.
Urmează-mi visul fericirii bătrânei cobze de pe mal,
apa-i limpede în zare coborând înspre aval.
A ta fiinţă nalţă-n ceruri
steaua strălucita-i viaţă,
te întinzi şi dai o forţă
constelaţiilor cele aprigi.
Mărginită-i tinereţea
cu al tău glas de amor,
dând prin asta vieți sacre
mâhnirea firelor de lacrimi.
No comments:
Post a Comment